Loading

Și diamantele se sparg

Diamantele se sparg, da, dar cu o forță diferită față de celelalte pietre.

Dar nu m-am apucat să vă predau fizică azi. Nu vouă! De obicei mai fac pe profesorul în fața blocului sau când mă prinde noaptea pe la șpriț, dar nu prea fac pe profesorul pe internet.

Am ales titlul ăsta pentru a descrie mai ușor un sentiment de siguranță pe care până nu de mult îl simțeam, iar acum când în sfârșit am parte de toate lucrurile vrute, teama îmi apare tocmai din lucrurile pierdute. Nu vorbesc despre teama aia pe care ți-o capeți după un film de groază, sau aia care te învăluie în seara de Haloween în parcare unui oarecare Mall din orașul tău de provincie când dintr-un bmw vechi coboară mai multe personaje mascate care mai de care…

Nu! Eu vorbesc de acel sentiment mai mult sâcâitor decât dureros, cel care nu te lasă să adormi devreme. Singurătatea… Cea care în scurt timp se va transforma în solitudine, care nu este neapărat rea, fiind o etapă firească a maturizării. Deocamdată este sora ei nepieptănată: singurătatea! Sau mai bine spus perioada aia când ai impresia că toată lumea te evită, iar prin casă a început să îți scârțâie și mobila de una singură. Probabil sunt foarte mulți oameni care nu au simțit asta niciodată.. mie mi-au luat 31 de ani ca să ajung până în clipa asta, iar cu puțină atenție nu aș fi ajuns aici niciodată!

Cum se ajunge aici?

Critica exagerată și neconstructivă. De obicei este vorba despre critica aia orientată către persoană, de pildă: ești prost, nu te pricepi la afaceri, ești leneș, ești încăpățânat, ești delăsător, ești un bețiv…etc… Totuși a nu se înțelege greșit: nu este rău să îi semnalezi cuiva că greșește în anumite situații ca de exemplu: te-ai comportat copilăresc atunci când.. în afaceri trebuie să îți calculezi foarte minuțios cheltuielile și veniturile pentru a reuși să ieși mereu pe plus… dacă nu ai mai pierde timpul cu aceste lucruri neimportante, ai putea să obții mai ușor rezultatele scontate… prima oară argumentează acțiunile tale, apoi treci la fapte, ca să nu pari încăpățânat…. dacă tu consideri că nu este profitabil un drum, mai bine nu îl mai alege din prima… nu transforma o plăcere în patimă, oricum a 5-a bere nu mai are niciun farmec.. acum cred că ați înțeles ideea.

Caracterul defensiv apare atunci când unul dintre parteneri are un complex de inferioritate pe care cel mai adesea evită să „îl pună pe tavă”. Atunci el devine incapabil să accepte critica fie ea și constructivă cum apărea în a 2-a parte a exemplelor de mai sus.

Atitudinea de superioritate este ca atunci când un partener ține cu tot dinadinsul să puncteze de fiecare dată că el a adus „bani” în familie de exemplu. Atunci el transformă până și o excursie care are scop recreațional într-o datorie morală.

Una parcă derivă din celelalte și se ajunge spre final la o atitudine de indiferență/ nepăsare atunci orice sau oricine ar vrea să te facă să înțelegi că există o problemă în relația ta… tu pui un scut în față și rămâi impasibil la orice ți se spune, pentru că pur și simplu nu îți mai pasă.

Inevitabil odată ce ai rețeta de mai sus, care b.t.w. nu îmi aparține: este teoretizată de profesorul doctor în psihologie John M. Gottman; este inevitabil să nu rămâi singur.

O perioadă vei cutreiera în lung și în lat făcând excese după excese … fie ele de plâns, de alcool, de sex, de jocuri de noroc, de sport, de întâlniri cu niște găști de amici în care nu te regăsești… o vei face… și o să ai impresia că aparții.

Dar nu… imediat după ce le consumi, vei rămâne fix cu singurătatea de care vroiai cu tot dinadinsul să scapi.

După aceea vei avea o perioadă în care oglinda nu îți va mai arăta un străin, o perioadă în care filmele sau cărțile îți vor ține companie, în care vei deveni conștient de toate calitățile sau defectele tale și vei învăța ușor, ușor să ți le accepți…

to be continued… (pentru că trebuie să mai descopăr câte ceva pe propria piele)

Leave a Reply