Loading

Pralea însemnă fericire

Iar eu m-am încăpățânat să poreclesc cea mai introvertită persoană așa.

Dar nu, nu o să vă povestesc despre el ca persoană, ci despre visul pe care l-a avut, mi l-a povestit și m-a determinat să îl strig de atunci Pralea. Zicea că este într-o piață imensă, cam cum este la Trafalgar în Londra sau la Pantheon în Roma… ați prins ideea o piață plină de oameni, iar el pusese ochii pe o tipă frumoasă la doar 10 metrii(și câteva sute de persoane) mai încolo. Își tot zâmbeau și până la urmă și-a făcut curaj să meargă la ea, când a ajuns(aici începe partea creepy) ea i-a șoptit ceva la ureche după care a plecat: Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni.

Pentru el a fost doar un vis, un vis al unui introvertit care oricum asta credea despre el și dacă îi prindeai degetele cu ușa. Dar pentru mine a fost un blestem: pentru că la felul în care a povestit-o el atunci, din empatie probabil, mi-am imaginat că sunt în locul lui. În loc de sărut și plecat cu fata, am rămas cu o frică nemărginită pentru singurătate. Culmea este că parcă nici nu îmi iese să stau înconjurat prea des de persoane. Nu vă imaginați că sunt un antisocial sau o companie dizgrațioasă, dar fac ce fac și rămân singur. Parcă aș consuma oamenii din jur ca pe acadele, îi sorb de admirație până rămân goi și ei se rușinează și dispar.. se întorc ei, se întorc mereu, dar eu, egoistul ce mă fac în răstimp? Uneori nu pot sau nu vreau să găsesc oameni noi, și trebuie să rămân singur și să mă ascult. Nu este rău un moment de solitudine din când în când, dar ce te faci când solitudinea se transformă în singurătate, iar tu nu îți mai poți reveni. Ce te faci când te trezești în piața aia plină de străini politicoși pe care nu îi deranjează că țipi și te tăvălești de durere; îți zâmbesc politicos și își văd de drum.

Ce? vă sună străin gândul? e ca atunci când rămâi fără baterie la smartphone și te trezești în tren spre Constanța că nu cunoști pe nimeni. Și nu ai decât să aștepți să li se termine și lor bateria ca să vă uitați împreună pe geam. Cu cât suntem mai conectați în lumea asta virtuală cu atât mai greu facem față singurătății. Fie ea să se întâmple când suntem înconjurați de oameni.

Cum? ești atât de înapoiat și tu încă mai ai prieteni adevărați? Ia spunele repede zilele de naștere și fără să te gândești enumeră și 2 vecini de la fiecare etaj al blocului tău începând cu etajul 1.

Glumesc cu tine praleo!

Leave a Reply