Loading

Pas Mal

Construim ziduri ca să protejăm ceea ce credem că este al nostru, pentru că ori am muncit pentru ele, ori ne-am născut cu ele sau le-am moștenit, dar nu ne dăm seama că închizându-le după gard aceste valori sau posesiuni vor păli.

Aici ”jos” totul este degradabil și mai devreme sau mai târziu ori vor dispărea ori se vor devaloriza, iar singura lor valoare va fi în ochii procesatorului de gunoi, cel ce îți va recicla de pildă telefonul pentru care tu ai plătit rate sau un abonament umflat doi ani la rând. Senzaţia este funcţia care ne spune că ceva este, gândirea ne spune ce anume este acel ceva, sentimentul ne spune ce valoare are, iar intuiţia: dincotro vine şi spre ce se îndreaptă acel ceva.

Scriu azi după ce am avut o discuție la masă cu un amic despre cum a înțeles el că trebuie să își schimbe stilul de viață. Despre faptul că preferă un ceai cald, preparat din toate ciudățeniile de plante, în detrimentul unei răcoritoare ambalată servită cu gheață și lămâie sau direct din PET. Am observat la el cum tânjea după pizza din farfuria mea, dar se mulțumea cu murăturile pe care le avea în fața pieptului de pui la grătar comandat fără garnitură. Tot azi s-a întâmplat ca o amică de-a mea să se întoarcă dintr-o vacanță superbă despre care spunea exact așa: ”Am fost plecați, am venit, am pierdut vremea..și a plecat„. Ar fi trebuit să o invidiez, dar pur și simplu nu îmi iese.

Mi-ar plăcea sa ma uit în urmă și să spun că nu regret nimic! Că sunt împlinit cu mine și că știu că mereu am făcut cele mai bune alegeri în viață! Doar că realitatea nu este asta: sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am făcut. Dar asta este frumusețea efemerității timpului care nu numai că degradează și devalorizează lucruri, ci și refuză să se mai întoarcă. Deși toată lumea spune că timpul nu îl mai poți da înapoi, vremurile se repetă, istoria se repetă în alte timpuri, cu alți oameni, în alte locuri. În schimb vremea unora trece, tocmai de-aia cred că este mai constructiv să mă uit înainte, să caut sau să aștept noi provocări pe care să le trăiesc ca și cum mie mi s-ar întâmplat pentru prima oară.
Deocamdată nu știu încotro mă îndrept, ce urmăresc și ce vreau să obțin. Însă pe zi ce trece mă descopăr puțin câte puțin, pentru că de data asta am ales să fiu sincer cu mine mai mult decât oricând. Nici precauția, din anii copilăriei, nici dezinvoltura adolescenței, nici fățărnicia din anii facultății și nici delăsarea din perioada ultimei căsnicii nu m-au ferit de lupte, fie ele interioare sau împotriva lumii, de eșecuri sau de lovituri directe. Cu cât mă eschivam mai mult de realitate, cu atât mai înverșunată devenea realitatea să îmi vină de hac.

De data asta aleg să fiu eu, fără pic de ocolișuri și iau viața în piept fără pic de eschivă, iar de mă va îngenunchia, mă voi ridica, de mă va tăvăli, mă voi scutura și voi continua, până la sfârșit când voi ajunge să recunosc că din clipa asta nu aș mai fi făcut în niciun alt fel.

 

Leave a Reply