Loading

Pit Stop

Dar parcă nu mai simt nimic curat în mine.

Ieri, fix acum 40 de minute, de ziua femeii, mielul meu personal m-a trezit. Și-a construit discursul în așa fel de a făcut totul clar fix la miezul nopții. Apoi a lăsat puțin timp tăcere. fix cât mi-a fost de-ajuns să încep să urlu într-o începere întunecată, apoi am început să te strig, apoi m-am simțit iar bine, mi-am recăpătat puterile, mi-am dat seama că de ceva vreme m-am lăsat de alcool, dar mă simt din ce în ce mai murdar, am repetat de prea multe ori aceleași greșeli și mereu m-am așteptat la alte rezultate, dar prostia mea nu mai este de mult un mister pentru nimeni..

Acum mă strigă fiarele, mă așteaptă să mă întind în patul meu gol, din casa mea goală ca să mă învăluie cu vâltoarea lor. Nici nu știu ce-a pățit mielul, m-a părăsit de ceva vreme. Deja mi-e somn, dar mi-e teamă să pun geană pe geană pentru că atunci ei sunt în control!

Care ei? Nu, nu bulgarii, nu ”e de la ei”, e de la câinii ăia care nu se mai opresc din lătrat, stolurile alea din care nu poți număra niciodată toate păsările, umbrele alea goale, strigoii ăia emancipați și vicleni… gânduriele. Gândurile care mă macină până adorm apoi trec cu mine dincolo și încearcă să preia controlul. În primă fază am crezut cu este de la ficat! de.. așa zicea reclama ”cunoști adevărata vârstă a ficatului tău?”, reclamă care m-a făcut să cheltui niște bani pe niște pastile maro cu gust nașpa care îmi provoacă respirație urât mirositoare. Și tot degeaba! n-am rezolvat nimic… tot obosit mă trezeam, iar strigoii tot încercau să preia controlul.

Trebuie să mă reapuc de alcool. Trebuie să fac ceva să mă prostesc, nu în sensul de maimuțăreală ci în sensul de re-îndobitocire. Mielul a aruncat bomba și a dispărut! M-a trezit la realitate, după care m-a lăsat singur. Mi-a zis de ceva numit ”năsuc” și gata! Liniște. Fără caiet de sarcini, fără instrucțiuni realitatea asta este foarte creepy! Foarte multă liniște după 1 noaptea! M-am săturat de liniștea asta apăsătoare! Nici ecou nu mai am în casă deci este în zadar să mai și urlu. Vreau să fiu unul mai bun, vreau să te merit acum, deși abia ce am realizat că visul ăsta mi-a fost făcut scrum la 00, iar eu nu sunt phoenix. Nu sunt nici măcar Ramses, pentru că am domnit chiar mai puțin decât el.. Nici nu am de ce să mă mai agăț, o să alunec, am să adorm, am să le cad pradă..

E noapte și e târziu, după ceas e dimineață, mi-aș aprinde o țigară dar mi-e greață… trebuie să le las iar.. mi-e somn și aș vrea să dorm. Aș vrea să să săr cozi.. să învăț în vis cum să-mi clădesc castele, să reușescă să-l păcălesc pe tovarășul Timp în realitate să nici nu-mi ia mult să fac asta! Aș vrea să scap de demonii mei, că nu mai am forță să mă lupt cu ei, aș vrea măcar să mă odihnesc. Nici măcar nu mai vreau să am păreri despre orice, aș vrea doar să mă odihnesc. Poate o să ajung la balamuc sau poate o să ajung bine, un lucru e clar.. trebuie să mă schimb! pentru că Azi nu mai simt nimic decât cu tine, iar tu ești acasă la tine și dormi.

Sunt blestemat să zac

Leave a Reply