Loading

Locul unde copilăreai

          Zilele trecute, în drum spre muncă, ascultam noua piesa semnată Inna ~ “Cum ar fi? ” iar versul “acolo la tine unde copilăreai”, a trezit parfumul copilăriei undeva în ultimul sertar al minții mele.

Mi-e dor de ultima oară când am fost în vizită la părinții mei să stau în fosta mea cameră, dar mi-e mai dor de o vacanță la bunici? A trecut ceva vreme, recunosc…   Parfumul strugurilor copți toamna, mirosul iernii la țara,  curtea aia care părea atât de mare, iar acum este asa mică. Mirosul de plăcintă, plapuma rece scoasă din dulap în fiecare seară de iarnă.  Să nu uităm să vorbim și de serialul vizionat în fiecare seară cu toată familia, la un loc, care începea mereu cu reclama Kent sau cu călăreții de la Marlboro.

Dacă aș putea să mă întorc în timp, aș lăsa naibii numerele de la loto, aș merge acum, în locul unde copilăream, să privesc pozele alb negru, să-mi cunosc bunicii un pic mai mult,  să ascult povestea vieții lor, să știu cât de mult se iubeau sau prin câte au trecut împreună. Să aflu cât de frumoasă a fost bunica în tinerețe, cât de mult o dorea bunicul, vrăjit de bucuria și bunătatea ei, privind-o în fiecare dimineață cu atâta dragoste…  Păcat că asta nu se poate, iar eu m-am trezit mult prea târziu, pentru că acum găsesc doar o casă goală, dar înțesată de amintiri.

Leave a Reply