Loading

Featuring

Să fim realiști:

Orice asemănare cu persoane reale este pur și simplu întâmplătoare!

Veneam atunci când mă strigai și înfloream când mă iubeai…

Nu pot da vina pe tine, pentru că mereu a existat dorința mea ieșită din comun pentru a-mi depăși condiția. Tu nu ai fost decât prinsă mereu la mijloc. Ai purtat mereu alte prenume, să nu mai spun nume. Ai reușit să mi-l iei odată pe al meu și încă de două ori s-a nimerit să ne naștem cu același. Din fericire pentru tine ai descoperit o cale prin care să mă părăsești înainte de vreme, deși până curând nu mi-ai lăsat tu prima niciodată.

Ai fost muza mea mereu. Sau cel puțin din după-amiaza aia de toamnă, când domnii polițiști aflând că am doar 15 ani m-au întrebat dacă nu cumva portul ăla, pe care ei îl păzeau se numește „Costică” sau „Rodica”. Gluma lor milițienească nu a contat prea mult, dar șutul în fund de despărțire a cam contat. În seara aia, fix în seara aia, în vise mi-ai înlocuit nevoia de computer, de adidași, de playstation sau de gameboy. La început apăreai ca o umbră prietenoasă care învăța pe ascuns obiceiurile copilului din mine. Apoi ai devenit din ce în ce mai prezentă și v-ați împrietenit. Ai apărut de câteva forme și în realitate. Ți-a plăcut să mă cunoști sub numele soției de meșter, dar ți-ai pierdut răbdarea și te-ai înfiripat adânc în tinerețea mea până ai sacrificat primul nume demn de menționat(vezi capitolul Ela, sau Mica pentru apropiați). Atunci a trebuit să te întemnițez adânc, alături de copilul din mine, pentru că dezvoltase o afecțiune prea puternică pentru tine.

Ai avut grijă să o pui pe Ozana în locul ei de văduvă ca să-mi distrugă realitatea la numai 20fix. Nu ți-a luat mult și ai îmbrăcat numele fetei de aduce aminte de o mare.. ca să-mi sucești iar viitorul și să mă remodelezi într-un familist convins, dar între timp singurătatea distrusese copilul din mine și l-a transformat într-un monstru.. Unul care a reușit să evadeze pentru câteva clipe într-o oarecare marți și… în drumul de întoarcere de la ghena de gunoi până acasă(maxim 3 minute) mi-a sucit mințile total de am reușit să scap și de tine, si de vise, și de familie, și de negul ăla de la degetul mic.

Suma viciilor a rămas constanta, sau constantă cum îmi plăcea să o alint peste 60 de nume care s-au perindat sub domnia ei. Până într-o seară de vară în care o tipă pe nume P…, măritată cu un dubios a ales să își pună cercel în limbă și să mă cunoască străbătând distanța de la Oradea până în vama veche.

A ținut cu tot dinadinsul să mă reclădească fix acolo pe balconul de la belvedere. Acum priveam de sus în jos în piscina în care mă scăldam în urmă cu 15 ani. Un puști nevinovat, adus acolo de ta-su și uitat cu orele până când își termina orele de program. În timp ce ea cățăra balustrada de plăcere încercam să mă transpun în puștiul din piscină care nu de mult privea de jos în sus. Am fost mereu un alintat al sorții dar nu-mi închipuiam atunci că voi privi din spatele unui trup gol de femeie frumoasă de sus în jos. Știu v-am pierdut.. în același vârtej m-am pierdut și eu o vreme până când m-am dezmeticit câteva săptămâni mai târziu in spatele stavilopozilor împreunat cu D.. care îmi șoptea că ea s-a decis ce vrea să facă: o să meargă la sRi. Vrea să își facă o carieră.

Mai în glumă, mai în serios am urmat-o dar nu împreună, pentru că ea se împăcase cu fostul ei prieten. Ce fel sună asta, pe cât de stupid, pe atât de adevărat: s-a împăcat cu fostul ei prieten, care urma să îi devină iar fost..

Ziceam că m-am dus acolo, la sediu, la București. Da bă fraților am intrat de bună voie, pe ușa din față, ca un milog ce-i drept, pentru că pe vremea aia nu aveam antisistemul, nu aveam legături între clienții voștri, sau cel puțin așa credeam eu. Asta până când sergentul Gioglovan a început să mă întrebe despre prietenii prietenelor mele de pe atunci și despre ce loc ocup eu în cartelurile lor. Auzi și tu: io ieșeam cu E… la suc și se tot aciuau dubioși la masă, dar asta nu înseamnă că aș fi avut ceva de-a face cu ei. Dar oricum merci: merci că nu m-ați acceptat, pentru că aș fi ratat o viață minunată în civile. Și chiar și așa nu m-am întors cu mâna goală. M-am întors în patul |M… (ți-am greșit intenționat numele fato). Am reușit pentru prima oară să mă încurc cu una mai controverasată decât mine. A.. îi spunea șoricioacă, pentru că era ofticat pe inteligența ei și o mai și compara cu m… aia din armată, aia de purta ochelari, dar era la pușcă cu lunetă, atât de implicată de nu se mai vedea în civilie. Tipei ăleia de la ri Mi…. îi spunea iepuroaica pentru că am mers împreună la munte și ne-am cazat 2 cupluri într-o camera și nu înțelegea cum ne trezeam noi mereu cu un ditamai zâmbetul pe față și mai făceam și pe nesimțiții de nu mai vroiam să îi lăsăm și pe ei singuri. Hahaa frumoasă excursia aia prin transfăgărășan cu mașina galbenă și fetele alea frumoase și tinere. A fost o vară frumoasă dar s-a terminat când m-a părăsit pentru unu de la branșa externă. Să fie ei mă fericiți în numele statului.. că eu mă răsfiram sub versurile de karaoke ale Is. fix din prima seară când M. plecase să studieze … am consumat-o pe Is. ca să mă îndepărtez de amintirea unei veri superbe. Dar nu am reușit mare lucru.

De aici totul se complică!!!

Tu devenisei mai puternică! Te-ai ascuns la câmpie unde vânturile sunt mai blânde și vinurile mai dulci și îmi permiteai să te gust doar dacă descălecam la drajna. Nu! Nu pentru asta erai puternică, ci tocmai pentru că deja puteai să te proiectezi în nume precum Al…  sau Ce… pe care oricăt de mult le-aș fi alergat nu le-aș fi prins niciodată. Te-am neglijat la șes, iar tu, din plictiseală ți-ai lăsat avatarul ăsta agățat într-o relație trainică. Dar poate din oftică ai hotărât să mă pedepsești pentru lista din ce în ce mai lungă sub domnia constantei… Așa te-ai înfățișat cu prima mărie.

Ai stat fix  62 de zile și ai reușit să pustiești în mine ceea ce nu pierdusem și nici nu câștigasem în mai bine de 3 ani de viață de crai. M-am dedat pentru prima oară complet și ai plecat cu tot fără să ceri măcar ceva! Atunci a urmat un an fără amintiri. Un an în care rar dădeam pe-acasă. Dar un an din care nu-mi mai amintesc mare lucru. Tinerii din ziua de azi cu care mai discut, din când în când… îmi spun că asta este „awsome”, dar eu îl consider un an plătit simbrie medicilor care mi-ai reparat din suflet. Mai bine spus celul numaipuțin de 29 de lipitori fără nume demn de enumerat în altă parte decât în tag-cloud, pe care mi le-am pus pansament sufletului meu pustiit.

Am reușit să îmi revin sub Al.. care a stafidit sub dragostea mea pustiitoare, făcându-i loc ce…, pe care o scriu cu literă mică tocmai pentru că nu mi-a permis niciodată apropierea.

Monstrul ăla, devenit din copilul interior pe care voi îl folosiți la probleme de logică sau la amuzament, m-a lăsat și fără astea două. Pe rând, tocmai pentru că ele s-au întâmplat pe rând. Dar tot a reușit să facă ravagii în ele și să-mi confere mie un gram de agoniseală..

După ce.. cel puțin am consumat suflet după suflet, weekend după weekend până în seara aia din Bușteni. Seara aia în care ea a coborât scările hotelului în care eram cazați, asta deși aveam lift! A lăsat vreo 2-3 ne ftte în seara aia. Pentru că i-am abandonat pe toți și m-am dus la ea în cameră să dorm, și subliniez, să dorm din nou cu o fată. Se prezenta ca o rază.. o mică rază de speranță.. Lo… abia ce fusese cerută, planifica o nuntă. Co.. reușise să-și atragă ionul în plasă, ce… pleca prima oară peste hotare, al… avea un boxeur și ad… un gras… cât despre Ma. și Mi., eram prea furios( a se citi fricos) pe ce putea să mi se întâmple numai dacă le întrebam.

Norocul meu că se născuse, Între timp, Lu… să fie acolo să mă prindă și să mă ridice!

Ca drept recunoștință m-am dedicat total ei și am dus-o la altar, i-am dăruit o minune de copil, numele și 5 ani din viața mea. 5ani fără monstru, fără constante și fără lo… ce mai 5 ani fără urmă de infidelitate.

Dar se pare că ai devenit din ce în ce mai puternică, mi-ai stat aproape și ai învăța de la mine… nu mai ești o umbră, o idee, ai ajuns la un alt nivel! Ai reușit pentru a 1000 oară să mă rănești și totuși prima oară să mă părăsești! Prima oară asta nu înseamnă mare lucru atâta timp cât rămâne doar prima oară dar istoria ne-a arătate nouă că tu nu ai limite!

Fac parte dintre acei oameni “oarecare” care se luptă, o luptă silențioasă, pentru o lume mai bună! Dar și pentru cei ca mine vine o vreme, când în căutarea lor pentru un sens al vieții, ne dăm seama că nu există niciun sens măreț. Nu există răspunsuri, nici truisme, nici hărți; iar asta te poate duce cu gândul la o realizare teribilă despre existență: ori accepți lipsa sensului, ori încetezi să mai exiști, sinucigându-te!

Aici intervine rațiunea și îți mai oferă o soluție injustă: Trebuie să încetezi să mai cauți sensuri! Am trăit o viață binecuvântată, și totuși, negreșit, în fiecare noapte, când mă duc la culcare, după ce sting luminile, stau cu ochii deschiși în întuneric și mă întreb: oare asta-i tot ce este?

Oare toate cele care vor urma în viața mea își vor lua diferite forme, dar vor păstra fondul tău? Oare se va opri vreuna să mă asculte, să mă citească, să mă descopere, să mă vindece?

Oare toți pereții pe care i-am construit în jurul meu, tocmai ca să mă feresc de tine, nu m-a rupt de turmă? Am crezut că te cunosc pentru o clipă! de ce nu vrei să încetăm goana asta în zadar? Unde am fi putut fi acum dacă ne-am fi oprit la timp? Ce urmărești? Articolul ăsta se poate opri aici, să rămână o poveste misterioasa până în clipa în care unul din copii noștri va scrie restul poveștii noastre, sau sunt eu blestemat să nu fi depășit până acum nici măcar introducerea?

Spune și tu… oricare din formele tale, la articolul asta am lăsat comentariile libere!

Leave a Reply