Internetul poate duce la democratizarea vieţii politice deoarece generează o participare mai mare a electoratului, încurajează apariţia unor partide şi grupuri de interese noi şi poate chiar contribui la obţinerea de şanse egale pentru actorii politici implicaţi. Incredibila viteză şi interactivitate ale Internetului vor readuce fără îndoială în ţara noastră sistemul democraţiei directe, bazată pe referendumuri populare.
Spun toate astea pentru că de curând stăteam de vorbă cu caţiva amici care+mi povesteau despre un aşa zis banc al lui basescu despre lupta de anticorupţie care nu se va sfarşi odata cu lumea în România. Nu înteleg nici până acum de ce domnul basescu(intenţionat, din lipsa de respect îi scriu numele fără majusculă) crede ca va rămâne 5 ani pe acel fotoliu. Nu pot să mă obişnuiesc cu gândul ca însuşi dl basescu a rostit acest banc în prime-time la OTV, fără să-i pese de cei 23 de milioane de Români care ar fi avut acces la acel post de televiziune sau mai ales la cei 5 milioane care l-au votat în special pe el şi pe partidul dânsului.
Poate că analiştii dânsului nu iau în considerare site-uri cum ar fi cel de faţă sau multe altele care-i seamănă. Termeni precum teledemocraţie, democraţie electronică, cyberdemocraţie, campanie digitală, vot electronic au pătruns în vocabular şi au început să fie din ce în ce mai des folosiţi în cercetările de specialitate. Internetul oferă încă un instrument de informare, dar nu rezolvă în felul asta problema reală. Ca să se schimbe ceva, trebuie crescut într-un fel sau altul interesul electoratului pentru politică, iar Internetul nu are cum să facă singur acest lucru. Teoria aceasta nu este deloc nouă. Ea îşi are adepţii şi atunci când vine vorba de efectele mass media, în general. Mijloacele de comunicare în masă pun la dispoziţia cetăţenilor multă informaţie politică, însă acest lucru nu face decât să întărească intenţiile şi predispoziţiile iniţiale şi nicidecum să producă vreo schimbare. Informaţiile politice ajung în mod special cei care le caută, la cei care sunt deja interesaţi de viaţa politică sau sunt implicaţi în vreun fel sau altul. Cei care aleg informaţia politică o fac pentru că sunt deja interesaţi de ea şi vor să ştie mai mult. Persoanele neinteresate de informaţia politică vor folosi Internetul în alte scopuri, pentru a obţine informaţii din alte domenii de interes sau divertisment. Aşadar, tehnologia nu oferă mai multe informaţii, ci mai multe oportunităţi de informare.
Dar ce vă veţi face în clipa în care zecile de mii de noi şomeri vor da, chiar şi din întâmplare peste un site cum este antisistem, iar în clipa aceea işi vor canaliza mai mult atenţia către felul în care basescu sau clasa politică îi sfidează.
Dacă înainte de 1989 vă puteaţi baza pe armată să înăbuşiţi revoltele ce vă veţi face când românii se vor sătura de atâta circ şi vor cere pâinea promisă în campanie?
Oamenii caută numai acele informaţii care le confirmă pe cele căpătate anterior, şi nu pe cele care le-ar putea provoca disonanţe cognitive. Prin urmare, „democraţia se bazează pe experienţe comune şi necesită expunerea în mod voit a cetăţenilor la idei şi concepte noi, cu care nu nu sunt familiarizaţi şi pe care nu le-ar fi ales în mod intenţionat anterior.”