[poll id="10"]

Încă de la prima mea meditaţie de filosofie, mă aşteptam să mă descopăr mai bine şi în acelaşi timp să reuşesc peste noapte să fiu în stare de lucruri la care înainte nici nu visam. În schimb, profesoara mea, mi-a dat cea mai dură “lecţie” pe care am cunoscut-o până în prezent şi cine ştie când voi mai auzi ceva atât de revelator. M-a întrebat: “Te crezi nemărginit de liber? Atunci zboară.”. Credeam că glumeşte, am încercat să îi explic că este posibil să zbor dar numai ajutat de un alt obiect (avion, elicopter, paraşută, parapantă….) dar altfel există legea gravitaţiei care nu mă lasă să zbor, mai ales că nu am aripi. Apoi mi-a explicat că filosofia nu mă învaţă să depăşesc limitele, filosofia mi le poate doar arata. Depinde de fiecare ce fel de limite îşi setează.

Pentru ultimii 5 ani am uitat de limite intangibile si m-am axat pe depăşirea celor pe care mi le-am impus la 18 ani. Nu vi le voi spune pe cele de până acum şi nici nu îmi pot imagina ce se va întâmpla în viitor. Dar vă pot spune că de curând m-am dezamăgit singur pentru că starea materială şi cea morală mă aduseseră în punctul de a gândi lejer şi să consider că creierul meu nu este decât un organ indispensabil capului meu şi nimic mai mult. Mai pe româneşte ajunsesem să mă complac dar m-am lovit de o întâmplare care m-a făcut să-mi doresc să fiu mai mult.

Dacă aveţi habar despre mitul “Povestea vulturului sau cum au vrut gainile sa zboare” o să îmi spuneţi că morala era exact pe dos în povestioara aceea. Dacă nu aveţi habar o să vă spun eu pe scurt că este vorba despre un vultur care a crescut între găini de ajunsese să se comporte exact ca ele până când într-o zi a reuşit să zboare. Problema apare abia atunci când celelate găini încearcă să facă la fel. Fabula asta se potriveşte de minune cu societatea zilelor noastre când nonvalorile sunt promovate iar noi, muritorii de rând, ne imaginăm că dacă ne imbrăcăm ca vedetele sau dacă ajungem să conducem maşini scumpe vom ajunge imediat la rangul lor.

Nu este nimic greşit în faptul că acceptarea este benefică societăţii, dar eu am ales altceva, am ales antisistemul ca stare de spirit şi nu pentru a ajunge să mă cred “vultur”, ci doar pentru a le face pe celelate “găini” să fie mândre de puterile lor. Recent, după o discuţie de bar cu Andrei, am ajuns la concluzia că nu este nimic mai important decât controlul întro societate democratică, dar asta nu mă constrânge pe mine sa fiu liber să îmi doresc mai mult de la mine între aceste limite. Pentru că exact cum îmi spusenea şi profesoara de filosofie de pe atunci numai între anumite limite putem să ne considerăm nemărginiţi.

Morala articolului meu de astăzi este una mai mult subiectivă: Dacă vrei ca limita ta să fie cerul ori te naşti vultur când trebuie ori îţi cumperi bilet de avion.

Am ajuns la această concluzie abia după ce am întălnit o persoană deosebită, descoperind că eu nu sunt atât de special încât să îmi permit să-i cer cât aş fi vrut de mult. De la anu’ o să am grijă să visez mai puţin şi să muncesc mai mult.

La mulţi ani fericiţi şi vouă.